Ce-i al tău, e pus DEPARTE!

Şi ştiu că te ascunzi prea bine de fericire, pentru că nu te poate lovi la mijloc de zi, cînd afară plouă, iar tu deacum eşti obosită şi cu entuziasmul la zero. Şi ce totuşi, dacă fericirea te priveşte după colţul unui magazin, sau de după un stîlp, sau copac. Şi poate că ar trebui să te opreşti din fugă, pentru a te ascunde de ea/ pentru a o întîlni…pentru că odată şi odată te vei păli cap în cap cu ea, şi vai şi amar de capul tău dacă vei cădea jos şi nu te vei putea prezenta : – Salut, sunt Maria! bucuroasă de cunoştinţă! Ştiu precis că te aşteaptă după o coloană, citind o revistă sau mîncînd o îngheţată. Iar tu fugi ca nebunul de ea, pentru a te ascunde şi pentru a te face nevăzut. Ea stă acolo, cu gîndurile duse, urmărindu-te cu indiferenţă, însă cu o oarecare milă în suflet. Iar fericirea are suflet? Ea stă acolo, cu suflet sau fără, aşteptînd să oboseşti şi să te aşezi pe scaun, lîngă ea, să-i spui vreo 2 cuvinte şi să-i dai întrebarea : – M-ai văzut? nu-i aşa că fug repede. Iar ea îţi răspunde ca întotdeauna, la fel de indiferent, însă la fel din suflet : – Nu te-am vazut, fugi repede de tot! Şi tu te scoli de lîngă ea, îţi faci vînt şi-i strigi : –  Să mă vezi acum, ce rapidă voi fi.

Ştii, numai că reviste se termină repede, iar îngheţata şi mai repede şi se poate ridica de pe scaun şi pleca agale la drum, la drumul său DEPARTE. Se va uita în urmă să vadă dacă o priveşti plecînd. Cînd te va cauta printre ploi şi oameni şi copaci şi stîlpi, nu vei fi. Cu sufletul disperat o va întoarce după casă, iar tu să o întîmpeni cu o revistă nouă şi un zîmbet :- Maria, fană a ta! doreşti o îngheţată?

Iar cînd va ajunge acasă, ea, fericirea, va începe să scrie în jurnal:”- Astăzi am întîlnito pe Maria, de mîine îi arăt eu ei, are suflet fericirea sau nu…Fericirea, care de azi are suflet.”

 

Advertisements