trist.

eu ţ-am uitat numărul de telefon. eu niş nu l-am ţinut minte, dar oricum l-am uitat şi nu am cum da de tine. eu nu ţin minte niş un număr de telefon, numai al meu şi dacă tare tare să mă strădui pot să-l ştiu şi pe al mamei. iaca tu poate ţii minte numărul meu şi poate chiar citeşti ceea ce eu scriu aici, dar nu prea cred. înainte, atunci citeai şi comentai fără ruşine şi eu ştergeam ce tu comentai pentru că eu îs proastă. eu am şters totul cum aş putea da de tine. asta e clasna, dar cînd mă apucă gliucul eu turb că nu pot să te sun sau să îţi scriu.

eu am să mă supăr pe tine dacă tu cu cineva ai să mănînci mere şi biscuiţi ovsianie la 2 de noapte. şi n-am să te iert niciodată dacă ai să asculţi cu cineva weeknd în drum. sau dacă ai să dăruişti cuiva deaşeia neagră. fu. eu am să mă supăr pe tine, sau pe mine, pentru că e prea uşor să te superi pe cineva. pentru că e mai greu să recunoşti că tu te-ai temut, sau nu ai fost mulţumită, sau pur şi simplu ţi-a fost frică să recunoşti cine eşti. tu pe mine niciodată nu m-ai cunoscut şi mie îmi pare acum trist că tu nu mă cunoşti niş pînă în ziua de azi.

şi numai eu ştiu că tu dacă ai vrea, eu niş acum n-aş avea curajul şi n-aş fi mulţumită. fu.