patetic.

eu aş dori să intru vreodată în librăria/biblioteca chişinăuiană, să mă aşez la masă şi de mine să se apropie o domniţă simpatică cu un carneţel în mână.

- o carte de sade şi două porţii mari de bronte, vă rog!

- la desert ceva?

- da, un eliade. dar aduceţi-mi-l mâine pe la vreo 10 dimineaţa. (privet tanea)

- sigur, lectură plăcută.

şi nu că aş fi vreo pretenţioasă/romantică/lenoasă/patetică, dar mi-aş dori să găsesc cărţile pe care doresc să le găsesc la fel de uşor cum găsesc diverse  chestiuţe franceze şi japoneze şi olandeze în tot bardacul ista de mâncăruri şi comportamente.

pentru că cu mâncărurile şi gesturile ne deprindem mai uşor. sunt mai plăcute, nu?

asta trebuie de sărbătorit. subit, dar trebuie.

40 de metri deasupra imaginaţiei mele, noi facem dragoste.

tu ai sensibilitatea unei maşini care prinde radiosemnale la o distanţă de 15 cm lăţime şi peste 3 metri jumate înălţime, la fel ca gardurile moldoveneşti şi zidurile germane.

dragostea ta mă face să mă gândesc dar cum e asta să iubeşti platonic? să vorbeşti despre lucruri frumoase ca flori şi cărţi şi ţări la depărtare de 2 vizite la ambasadă. cum e asta să nu aminteşti oamenilor de visele şi cele mai mari temeri ale copilăriei lor. ca să le intri în suflet şi cu aceeaşi fineţe şă le ieşi, lăsându-le un gol.

tu ai suflet, dar eşti un om fără suflet. paradox - скажете вы. şi eu la fel.

şi în aceleaşi dimensiuni, de 15 cm distanţă şi cu un pod de 3 metri jumate, pe care dacă eu sar pot să-l ating, stăm noi faţă-n faţă şi eu îţi aud gândurile şi simt cu obrazul tău se întinde să mi-l atingă pe al meu. pentru că nici o petală nu ar putea fi mai gingaşă cu sufletul meu, decât această porţiune de tine pe care eu de atâtea ori am sărutat-o şi imaginat-o aici, lângă mine, lângă sufletul meu, pe care nici eu, de altfel, nu-l am.

Какой твой любимый цвет?

- Какой твой любимый цвет?

- РАДУГА!… шучу!

da ce să faci dacă tu deloc nu şuceşti şi de vreo cîtva timp chiar nu ai culoare preferată.

în viaţă e important să faci alegerile corecte, da eu nu am alegeri pe care să le fac.

pentru că eu ştiu că viaţa o să mă ducă la alegeri corecte şi eu într-o zi am să mă trezesc departe de casă, minunându-mă şi mulţumind că casa mea nu mai e acolo unde e casa mea acuma sau am să mă trezesc departe de doruri şi întrebări.

eu am dor şi sete de lucruri pe care nu le-am iubit niciodată şi pe care nu le-am gustat, doar decât în vis. dorurile şi pofetele mele se nasc în capul meu şi vor muri doar în faţa acelor momente, acelor locuri şi acelor oameni de care îmi e aşa de dor şi sete.

oamenii se iubesc şi eu nu sunt invidioasă pe ei, pentru că măcar cineva trebuie să fie fericit şi să facă ceva cu tolc.

eu sunt invidioasă doar pe unii oameni. pe oamenii care nu au fost educaţi în modul meu şi care pot să plesneacă şi să flocăiască alţi oameni care îi numesc invidioşi.

pe altceva eu nu sunt invidioasă. doar este dor.

şi un pic de invidie pe oamenii care au culoare preferată, pentru că nu trebuie să se gândească ce-i cu ei de nu au o culoare care să le placă.

Ночь

Eu mă dau cu capul de pe pernă pe cearşaf, îmi aranjez pieptul sub greutatea corpului meu şi a braţului tău şi îmi ridic părul sus de pe gât şi faţă, ca atunci cînd te vei trezi, să ai unde mă săruta.

Даже плакать

e bine când nu ai amintiri.

adică, nu sunt momente în care să tupeşti cu ceaiul în mână şi se te gândeşti la ceva sau cineva sau la cândva. dacă nu ai amintiri, tupa pui ceaiul pe masă, îţi alegi o carte să citeşti despre amintirile sau crearea de amintiri a unor persoanaje identificate cu amintiri anterioare ale unui scriitorului bolnav. personajele îşi fac aşa vieţi ca la 80 de ani să steie tupa cu ceaiul în mână, sub plapumă şi să se gândească la viaţa lor. ca şi mine, de altfel.

песни о любви заставляют грустить spune un vers foarte frumos dintr-un cântec de dragoste care pe mine mă face să tristez să fiu tristă.

pentru că anume cântecele acestea о любви îţi trezesc amintiri. iar amintirile dor. 

ş dă-i cu fericirea.

L. a spus că foarte mult îşi doreşte capete descolorate. cum eu am avut. cum ei nu-i permite boyfriend-ul.

eu am vrut mai multe borţi într-o ureche. L. mi-a spus că ea nu o să mă iubească mai mult dacă eu am să am cu 2 borţi mai mult într-o ureche. eu nu mai vreau alte borţi.

eu i-am spus L. că ar fi foarte frumos ca ea să-şi facă capete decolorate, pentru că ea tare asta doreşte. asta ar face-o fericită. eu aşa cred. eu tot nu aş iubi-o mai mult cu capete mai deschise la culoare, dar sunt dorinţe în viaţă pe care pur şi simplu trebuie să ţi le îndeplineşti.

vreai capete albe, fă-ţi-le.

vreai să te cerţi cu toţii, ceartă-te.

vreai să rîzi, rîzi aşa ca toţi să se uite la tine şi să chicotească mai departe sub nas.

vreai să te uiţi la una mai lung, uite-te. nu îţi va sări în cap. dacă îţi sare în cap, sari şi tu.

dacă vreai să plîngi, pur şi simplu fă-o. nu aştepta, nu răbda, pentru că ai să izbucneşti o dată într-un hohot de la un simplu cuvînt, o simplă privire.

dacă vreai să pari poligloată, spune-i la şofer să-ţi oprească u povorota. dacă altă zi nu vreai să pari poligloată, trimite-i pe naţionaliştii de ruşi în cea mai română română.

şi cel mai important! dacă vreai să scrii prostii pe bloguri, scrie-le.

oarecum fericită.

Declar!

Declar. Eu nu am să sărbătoresc 14 februarie, pentru că eu nu sunt îndrăgostită. Eu nu te cunosc de cîteva zile sau luni, ca să fiu îndrăgostită de tine. Nu, pur şi simplu nu.

Eu deloc nu mă simt îndrăgostită de tine. Eu sunt bolnavă de tine. Dragostea mea e dragoste de aceea care doare şi care taie de dor şi revedere. Deprinderea mea e una obsesivă, iar viaţa mea alături de tine niciodată nu atins cele mai înalţi nori, ca de exemplul norul nr. 7 sau cerul nr. 9.

de ascultat. pe paişpe.