înfloresc bujorii ş-obrăjorii.

eu mi-aş dori ca tu să continui să mă atingi încet pe piele goală şi să observi cum mi se face pielea-găină din locul în care m-ai atins.

eu mi-aş dori ca să-ţi simt prezenţa aproape, să ştiu că tu eşti aici şi nu să adulmec obsedată orice urmă de parfum care aminteşte de al tău – pe scările blocului meu sau pe străzi la oameni necunoscuţi.

băibi, tu o să-mi vii cu flori de mac la prag. sau poate nu, poate ai să mă împingi şi o să mă ignori şi din când în când ai să mă atingi intenţionat ca eu să mă gândesc la tine, dar de fapt, eu tot timpul mă gândesc.

când eşti departe de mine şi mai ales când eşti alături.

tulips all over your dead soul.

turist pe dvijănii

last september i turned 20 and by that time i didn’t decided what i want to do with my life.
toată viaţa asta e complicată, mai ales când sigur ştii că nu ştii ce-ţi doreşti de la ea. cum adică, adică ştii numai că asta nu e real.

eu mi-aş dedica toată viaţa stând pe malul mării, cu soarele (de)colorându-mi părul, cu busta rhymes în căşti şi lingând frumos o îngheţată. sincer.

până la vârsta de 20 de ani eu nu am pridumăit nimic mai frumos.

dialoguri cu mama

eu: iaca, spre exemplu dau XXX euro şi îmi petrec vara, 3 luni făcând nişte bani, adica fix XXX euro pe care îi dau pentru avion şi umblătură prin oraş. aşa? şi? eu nu pierd nimic! câştig numai o vară undeva în altă parte.

mama: şi ce ai să lucrezi? cum ai să lucrezi şi ai să reuşeşti să te cătăi?

eu: păi eu am să lucrez, dar nu toată ziua, aşa şi cu zile libere.

mama: fato, angajatorul are nevoie de salariaţi serioşi da nu de turişti pe dvijănii.

şi aici eu am înţeles că viaţa asta nu are sens atunci când mama te vrea contabil sau medic, iar tu te vreai turist pe dvijănii.

dacă s-ar inventa o astfel de specialitate, eu aş fi prima care aş aplica la ea.

mama ar trebui să înveţe că eu nu vreau să fac bani ca să călătoresc, ci vreau să fac bani anume în locurile în care călătoresc.

eu aş trebui să învăţ ceva din motivare, time management şi poate orientare profesională, pentru că suca-blea şcoala/colegiul/universitatea asta nu te învaţă şi ajungi la 20 de ani ca să te vreai… ştiţi voi ce.

dore-doruri-dori

eu aş vrea să am pe cine ţine de mână.

în schimbul la luatul de mână eu m-aş oferi pe mine şi aş oferi mai mult decât am. aş oferi dragoste şi căldură şi lumină şi fericire.

ţi-aş povesti despre lucrurile care mi le imaginez stând cu piciorele sus pe pereţi, sau despre lucrurile care mă fac fericită, sau despre lucrurile căror le datorez lacrimi şi tristeţi sau despre doruri.
ţi-aş spune de ce îmi place să tac, de ce îmi place să dansez, de ce îmi place să mă gândesc la iubire şi drumuri. ţi-aş spune cum sunt eu fericită şi de ce am doruri.
ai cunoaşte lucruri pe care nimeni nu le ştie despre mine, nici măcar eu.

iar tu ai putea să vii încet spre mine, să mă iai frumos de mână, să mă cuprinzi şi eu aş începe să-ţi vorbesc la ureche, cu zîmbete şi şoapte înfundate.

bună seara

despre speranţă, la superlativ

dragostea, încrederea şi răbdare sunt nimic pe lîngă speranţă.

ea este unica care ne dă motive să visăm, să aşteptăm.

ne culcăm cu speranţa că mîine te vei trezi mai frumoasă, mai înaltă, cu ochii mai albaştri, cu părul mai lung şi mai blond.

ne culcăm cu speranţa că mîine te vei trezi mai curajoasă, mai gingaşă, mai puternică.

ne trezim cu speranţa că astăzi cineva se va îndrăgosti de noi.

ne trezim cu speranţa că astăzi îmi vei scrie şi te voi întîlni din nou.

the sea has fallen apart, but unfortunately i was in a desert.

despre lucrurile care ne dor, încercăm să scăpăm- printr-un pahar adînc, printr-o vorbă bun sau printr-un blog care în fiecare zi îşi vede sfîrşitul

suntem geloşi pe oameni fericiţi, pe oameni frumoşi, pe oameni care îşi permit ceea la ce noi sperăm, de ce ne este sete şi de ce nu dormim pînă la 4 dimineaţa.

eu aş vrea să plec,

dar nu am cu cine,

dar nu am la cine.

on

eu am să stau

noaptea târziu

on

şi am să aştept ca tu să îmi scrii

salut.

iar apoi

tu ai sa ieşi

şi eu am să mă culc gândindu-mă la degetele tale

şi timpul

petrecut împreună.

împreună.

feedback

eu am să chem toate fetele
ca să plângem
despre toţi băieţii şi toate obsesiile.

şi apoi noi o să ne îmbătăm
foarte tare
despre toţi băieţii şi toate obsesiile.

şi apoi noi o să dansăm
cu gândul
la toţi băieţii şi toate obsesiile.

pentru că uneori te simţi inutil şi irelevant în toate lumile în care îţi doreşti să pari relevantă şi utilă.

şi nu prea are importanţă că duci lipsă acută de oameni, că nu îţi iese cum ar trebui, că nu este la tine ca la oameni.

şi cum a scris apostu, uneori ar trebui să simţi şi altfel de durere decât acea de suflet, acea care ţine de stare concenaia a organismului.

tu eşti minunat.

eu sunt indecisă, pentru că eu aşa sunt mereu. şi dacă am să plec, am să-ţi spun şi tu ai să-mi spui. iar dacă nu, eu am sa plec – numai că mai tîrziu.

без мозгов и без гордости

mi-a fuma una din ţigările celea de la care atît de tare mi-e greaţă, pentru că simt că mai greaţă nu-mi poate fi

durere în piept. durere de aceea de la безысходность şi de la temeri prea mari.

molii în stomac care flutură şi simţi că-ţi întorc stomacul pe dos.

regrete. cuvinte uitate. priviri vinovate.

eu aş putea să mă gândesc încă mult timp la mâinile tale în jurul gâtului meu, dar realizez că fluturii de atunci au fost înlocuiţi cu molii de emoţii mult prea comune, multe prea bizare.