Chişinău

Chişinău pentru mine pare o combinaţie tâmpă dintre clădiri vechi care se ruinează şi clădiri noi…care se ruinează…

combinaţia asta este completată de o altă combinaţie de clădiri vechi îngrijite şi clădiri noi îngrijite. Mie nici una, nici alta nu-mi place.

Eu ştiu că lumea nu se învîrte în jurul Vostru. Sau în jurul Nostru. Lumea se învîrte regulat în jurul Moscovei, în jurul Parisului, în jurul Berlinului, în jurul New York-ului. Lumea nu se învîrte în jurul Nostru sau al Vostru, pentru că simplu – noi trăim în Chişinău.

Chişinăul e oraşul liceelor elitare într-o ţară a şcolilor şi liceelor fără apă şi căldură.

Chişinăul e oraşul în care se deschid cluburi de noapte şi se închid librării.

Oraşul în care în apartamente poţi muri de frig sau de căldură.

Oraşul în care înafara catedralei nu poţi găsi alt loc pentru săruturi şi mîngîieri pasionale.

Oraşul în care poţi aştepta 30 de minute în staţie ca să-ţi vină microbusul. Oraşul în care sunt atît de multe microsuburi, că ele se întrec între ele şi nici una nu se opreşte. Pentru că ai noştri nu lucrează pentru bani. Ai noştri lucrează la soviste.

(la temă

-da tu măcar ai soviste?

-da!

-ap nu uita să te mai foloseşti de ea.)

Chişinăul e oraşul în care sunt străzi cu denumiri stupide şi oraşul în care nu va exista o stradă a fericirii, desigur dacă noi tare tare n-o să ne dorim una. Oraşul în care fiecare are o stradă a sa a fericirii.

Chişinăul e oraşul în care se vorbesc două limbi, iar oamenii se înţeleg într-o a treia limbă. Care nici măcar nu există. Chişinăul e oraşul minunilor.

Chişinău e oraşul minunilor. Sau oraşul oamenilor frumoşi şi a cîinilor trişti. Sau INVERS. Sau Chişinăul e oraşul oamenilor şi cîinilor frumoşi şi trişti.

Nu am cum închide mai vesel. E trist ce gânduri apar în microbusele noastre.

jurnaliuji!

meh, eu sunt super pofighistcă de ce crede lumea despre mine, despre felul în care mă îmbrac, felul în care îmi vopsesc părul sau unghiile, felul în care mă pieptăn în mijlocul străzii, mănînc mergînd sau modul în care mă exprim.

mie îmi plac oamenii frumoşi, care share-uiesc lucruri utile, interesante, scriu fraze întortocheate şi îşi expun toate gîndurile printr-o propoziţie sau cuvînt, de ce nu?

mie mi-i în cot că vouă vă plac mîţele. hate me, i hate cats.

eu sunt super pedantă de felul în care scriu şi ce citesc. eu sunt persoana ceea în care începe să clocotească totul cînd vede un spaţiu înainte de virgulă şi niş un spaţiu după virgulă sau punct. pozor vouă şi familiei voastre dacă în textul pe care l-aţi scris, virgula trece din rînd nou.

eu sunt foarte liniştită de faptul că ţie nu-ţi place matematica şi eu nu ştiu nimic din istorie. pe mine în cot mă doare că tu citeşti cărţi de economie sau psihanaliză sau medicină jenerală. sau sociologie şi jurnalism, ai dont ghiv ă fac, pînă în momentul în care tu aşela, care se pricaleşti de copchii care dau bac-ul, sau scrii articole afighenîie pe site-uri afighenîie faşi o greşeală gramaticală. ok, toţi suntem oameni, dar măcar în articolul în care critici cultura şi cunoştinţele cuiva, citeşte de 7 ori textul ca să nu nimereşti cu nasul în glod.

da nu despre asta vreau eu să scriu. eu nu înţeleg care-i treaba ta cu economiştii, cu contabilii, cu paraşutiştii ş.a.m.d. de ce tu trebuie să numeşti studenţii de la economie, amăjitori de stat şi furători din gura poporului, da paşol tî. di şi trebu pi tine să te doară că eu învăt la asem sau la usm? di şi tu trebu să te baţi cu pumnul în chept că universitatea ta îi şei mai crutaia. asem paliubomu îi mai crutaia pe plan internaţional decît orişicare usm şi altele şi nu are importanţă cum a ajiuns mai sus, po blatu, po cumătri din elveţia sau po specialişti. di şi tu trebu să spui cuiva să nu să se ducă la economie, că economişti îs jumate de moldova? di şi??? copchilu tătî viaţa lui o visat să aibă bani şi să poarte sunglasses valentino 2012. numeşte-l materialist şi prost, da el dacă vre să se ducă la economie, acolo o să se ducă, chiar dacă sor-sa cu diplomă de manager vinde patlajele sau drugsu contabil îi poştaş.

şi însamna jurnalism în moldova? pentru mine jurnaliştii îs oamenii care să bagă în suflet la om, la care i-o murit copchilul, pe care l-o prins cu heroină sau care o copiat la bac de pe nokia 1100. eu am să-l înţeleg pe banditul şela care îi va da un pumn în ochi la reporter sau o va stupi (stuchi/scuipa) între ochi. cesna, eu am să-l înţeleg. voi jurnalişti, care vă furaţi articole unii de la alţii, care scrieţi texte de 200 de cuvinte, folosind un singur diacritic şi care scrieţi aşelea 200 de cuvinte, cu 147 furate de pe alt site şi vi se pare că iafigheiu şi dă din mine.

de ce nu este nici un jurnalist care să ridice problema cu traducerea, nu numai în scris dar şi cu voce/audio (eu nu ştiu cum se numeşte procesul ista la voi) a cuvintelor unui israelit sau arab. de ce? gîndiţi-vă că sunt oameni care nu văd să buchească fiecare literă scrisă cu alb pe fon alb, bej, roz pal.

să mi se iarte orice greşeală ortografică, gramaticală şi culturală. eu învăţ în domeniu economic. eu ştiu numai cît îi radical din 169 sau 69.

reclamă ascunsă la: fornetti, allfun.md, asem, usm, valentino, piaţa centrală, poşta moldovei, nokia, unimedia.md, perfecte.md, israel, arabia saudită, societatea orbilor din moldova, kamasutra, DEX.

…only fools are satisfied…

Omul este în continuă creştere, schimbare…dar nu şi într-o continuă dezvoltare. De ce? Pentru că avem visuri, suntem ambiţioşi, lucrăm, luptăm, cădem, ne ridicăm, atingem, obţinem. Obţinem! Aici ne oprim. De ce totul se rezervă la momentul de atingere a unui scop? De ce nu tragem unele concluzii din calea noastră lungă către ceva, cineva? De ce nu analizăm şi nu ne punem ţeluri noi? Pentru că oricum o bucată din tine moare cu atingerea unui vis.

Rămînem mult prea mult satisfăcuţi şi mîndri de noi cînd privim la persoana noastră, la experienţele trăite şi “trofeele ” acumulate. Ajungem să spunem vai ce sunt de bravo, oamenii mă vor preţui pentru ceea ce am şi pentru ceea ce am ajuns! Şi asta e, sunt bine şi mă simt bine cu cine sînt.

Era un citat de nu ştiu care scriitor, care spunea că nu trebuie să ajungi la starea de a fi împlinit şi mulţumit de ceea ce eşti…Trebuie să vrei să atingi noi culmi…pentru că oricum nu contează ziua în care priveşti de sus, ci anii în care urci vîrful.

Şi totuşi ce frumos e omul care mereu se informează, care citeşte şi creează. Nu zic de pseudo-intelectualii care bolmojesc ceva numai ca să citeze vreun autor, sau scriu ca să demonstreze cîte au citit şi cu cine s-au întîlnit. Vorbesc despre oameni care umblă la instituţii de ridicare a culturii, care în zilele de azi au ajuns într-o stare deplorabilă şi părăsită. Astăzi am trecut pe lîngă 2 teatre şi mi-am dat seama ce suntem de degradaţi, pentru că nu ne mai lăudăm la ce spectacol am fost şi de ce actriţă ne-am minunat, dar ne pontuim cu poze prin cluburi şi baruri pe site-uri de socializare…Mi-am închipuit fraze spuse de personajele lui Rebreanu sau Petrescu (vb pseudo-intelectualul din mine) şi mi-a părut extrem de rău pentru ipocriţii de azi, care nici măcar nu realizează cît de ipocriţi sunt.

Am trecut de la scopuri şi ambiţii la teatre şi cărţi, între care sunt atît de puţine legături, dar atît de strînse şi trainice. Pentru că şi americanii, la cît de proşti sunt, apreciază noul şi arta.

Ziua libertăţii

7 aprilie a fost declarată Ziua Libertăţii în RM…u gotta be so fcking kidding me.

Eu nu mă simt mai liberă după 7 aprilie din 2009…eu nu simt că pot protesta liber în Chişinău fără ca să fiu bruscată sau să vb despre ce vreau în public, fără să fiu privită cel puţin cu ochi răi…şi sunt mai multe nuanţe care nu mă fac să mă simt liberă în Moldova…nici pînă la 7.04.09, nici după.

Niciodată nu m-am exprimat despre zilele din aprilie 2009, pentru că nu am avut despre ce să mă exprim…nu a fost o revoluţie, a fost un simplu haos în centrul Moldovei, din care fiecare a profitat, pentru că aşa e moldovanul…astăzi încă mai stă cineva pe scaun din Preşedenţie, încă mai scrie articole şi statusuri patrioate de pe tastatura a unei secretare…mai imbecil, incult şi hapsân decît în acea zi de aprilie, eu poporul moldovenesc nu l-am mai văzut.

Nu puteţi compara 7 aprilie cu o revoluţie, pentru că absolut nimic nu s-a schimbat, n-o puteţi compara ziua ce “revoluţionară” cu ce a fost în ’89 în România…pentru că cel puţin e ridicol. A murit un tînăr, nu vreau să par rea, dar s-a făcut o adevărată telenovelă din viaţa lui. Aici fiecare partid s-a promovat, posturile de tv s-au întrecut la ştiri despre tînărul dat, iar fiecare blogger s-a declarat indignat de moartea dată şi familia lăsată fără tată, soţ, copil.

Revoluţia nu se face cu o moarte…să le fie ruşine celor care numesc ziua de 7 aprilie – Ziua libertăţii, care spun că Moldova şi a luat un drum nou din această zi şi că cineva se simte mai bine după acele întîmplări.

Un respect profund celor care au ştiut de ce sunt în centru Chişinăului şi o părere de rău celor care au ajuns atunci în comisarele de poliţie.

sămănătorism

mai mereu nu mi-au plăcut lucrările sămănătoristice, pentru că prea par a poveşti triste…

nu mi-am petrecut verile la ţară, cu bunicii, pe cîmp, la prăşit şi păscut oile sau vacile…dar mereu îmi amintesc de sat ca ceva ce ţine de copilărie şi mereu îmi plăcea să plec la bunica…am puţine amintiri despre ţară şi arşiţe pe cîmpuri: ştiu că mereu cînd veneam la bunica începeam să mătur, îmi plăceau mult lalele de după casa ei, îmi plăceau mult găinile, care-mi plac şi acum, alergam şi eu cu vreo 4 copchii prin sat şi zacalibeam babe şi ţin minte că o dată pe cîmp, la prăşit sau nu ştiu ce…mi-am dat cu sapa peste picior şi mi-am tăiat o bucată de unghie şi deget :)))) de atunci nu mi-au mai dat sapa în mînă…eu îmi petreceam verile prin tabere, pe la bazinuri şi mare…aşa că oricum am interacţionat cu oamenii de la sat…niciodată nu am încercat să par de la oraş, să numesc pe cineva ţăran sau să mă port cu nasul pe sus faţă de cineva de la ţară, pentru că îmi spuneau că diferenţă nu este, nu e bine şi nu e frumos…aşa că eu mereu eram primitoare şi la egal cu cei nu de la oraş…acum tot nu-s arogantă, pentru că sunt oameni foarte diferiţi atît la oraş, cît şi la sat şi înainte încerc să înţeleg omul şi apoi să mă comport cumva cu el, pentru că un orăşean poate fi mai ţăran decît un ţăran

NB: termenul de ţăran nu e înjurătură la mine…

povestea mea este despre limitarea minţii omului de la sat. eu am multe fete de la ţară la mine în grupă şi uneori rămîn şocată de principiile şi interesele pe care le au. uşor, uşor ne trezim la viaţă: Uniunea Sovietică nu mai există şi apropo, trăim în sec. XXI…

fetele vor măritate la 21 de ani, vor să fie mămici tinere şi cu bebe: asta e cel mai straşnic, despre asta scriu aparte.

fetele nu înţeleg cum poate cineva să aibă părul roşu, verde, poate să se f*ckuiască cu cineva de acelaşi f*ck, să nu fie aşa ca toţii…alo? nu suntem la sat, nu te va vorbi cineva şi soţ îţi găseşti şi dacă la 18 ani ai avut păr albastru. în privinţa de a vedea pe cineva nu aşa ca toţi şi de a nu primi pe cineva aşa cum este, e o mărginire cumplită.

fetele nu citesc cărţi, reviste internaţionale, nu stau pe site-uri decît pe cele gen odnoklassniki, nu ascultă muzică care nu e la radio.

fetele cred ca dacă nu poartă tot aurul pe care-l au e ceva de prost gust. pentru mine de prost gust e să ai inele şi cercei de aur ziua în amiaza mare şi unghii de gel. pe mine mă omoară inele de aur şi unghiile lungi.

eu, de genul meu, deloc nu-s snoabă şi nu mă cred mai superioară, dar oricum nu cred în egalitate între oameni…da, nu cred în democraţie, pentru că omul este individ unic şi mie îmi pare iraţional să-i uniformizezi pe toţi, cu turma.

p.s. ca continuare a acestui post, vin cu unul despre nuntă şi căsătorie.

nu uităm să fim femei

mama s-a tuns ieri. şi-a făcut freza şi coafura ei firmenaia, cu parul scurt. azi a fost la piaţă şi a avut un aşa dialog:

mama: – cît e peştele?

vînzătoare: – 35 lei, vă aleg dacă doriţi…

mama: – nu, eu doar mă uit.

vînzătoarea: – am crezut că sunteţi rusoiacă…

mama: – de ce?

vînzătoarea: – pentru că rusoaicele-s mai aranjate şi mai îngrijite…dar moldovencele îs mai…ţărance…

tac şto fetele…eu pe femeia asta o înţeleg ff bine, pentru că cît mama îmi povestea şi eu am spus “mai ţărance”…şi mie nu-mi pare de mirare…pentru că rusoaicele îs femei deosebite…ele pot să subjuge (nu am găsit alt cuvînt mai potrivit) orice bărbat, arată mai bine, sunt mai îngrijite şi se iubesc foarte mult. Desigur că sunt excepţii atît din partea moldovencelor, cît şi din partea rusoaicelor…dar, faptul rămîne fapt: moldovencele arată mai simplu şi mai ţărănos (scuzaţi de termen folosit des)…

Geta, molodeţ!

hai că eu am rămas indignată de comentariile de pe Pro tv, la reportajul despre Geta Burlacu, cu noua ei siluetă şi pur şi simplu nu m-am putut abţine să nu scriu ceva, măcar ceva

Eu cred ca oamenii s-au schimbat radical, în ultimii ani, pentru că umanismul nu mai e considerată valoare şi ceva de prezentat, umanismul a devenit un simplu cuvînt, care nu înseamnă mult în viaţa noastră. Ştiţi, cu toţii sîntem umani cînd criticăm vreo crimă sau vreo atitudine neîndreptăţită, însă nu cu toţii putem să fim oameni cînd vorbim despre alţi oameni, care nu săvîrşesc violuri şi sentinţe ridicole, care pur şi simplu au nevoie de fericire.

Nu vreau să vorbesc despre Geta, ci vreau să mă refer la toate femeile, pentru că toate nu ne simţim bine cu greutatea noastră şi ff puţine se regăsesc şi se simt încrezute cu kg în minus sau plus. Este uşor de zis la ce mai ai de lucrat, la ce mai ai de ascuns însă să nu-ţi uiţi de nasul tău. Dacă tu ai 40 de kg şi te simţi ok să nu mănînci normal, mă refer la fetele care slăbesc drastic, atunci proastă să fii să critici femeia de 70 kg, care pur şi simplu se iubeşte şi se simte DIVĂ cu aceste 70 de kg ale sale, iar tu poţi mînca iarbă şi în continuare, pentru că nu picioarele subţiri o fac pe femeie atrăgătoare, ci atitudinea. Posibil nu trebuia această fotosesie super intimă, dar cred că s-a aşteptat la păreri DEBILE şi şi-a asumat riscul.

Eu nu condamn femeile frumoase, nu condamn dorinţele voastre de a slăbi, dar e cu mult mai plăcut să te uiţi la Geta decît să-i vezi fiecare osişor Angelinei Jolie. Poate aici nesimpatia mea faţă de Anjela intervine, dar Geta, nu e vina ta că trăieşti între aşa oameni.

ProTV ar trebui să mai dificulteze scrierea comentariilor pe site, pentru că mulţi au internet şi puţini înţelegere.